Dinu Cătălin

  Cu toții poate că am rostit răspunsul standard când cineva ne-a întrebat: "Ce mai faci? Bine, dar este loc și de mai bine".   Știți ce înțeleg eu prin asta? O formă mai subtilă de nemulțumire.   Aș vrea să fim mai conștienți că așa cum este loc pentru mai bine, la fel de mult loc este și pentru mai rău.   Mai bine paharul jumătate decât să fie umplut cu otravă.   Ne-am obișnuit să vedem doar partea goală a paharului nostru și cea plină a celorlalți.   Nu zic să nu ne dorim mai bine, să nu tindem spre mai frumos, ci să fim mai mulțumitori cu ce avem.   Pentru că în timp ce noi ne dorim mașină, altcineva își dorește o bicicletă, un altul încălțăminte, un altul picioare să meargă desculț prin iarbă.   Nu (prea) mai privim în exterior decât cu scop să judecăm, să catalogăm, să bârfim etc, și prea puțin să întindem o mână de ajutor, să dăruim o vorbă bună, o bătaie pe umăr cu scop să încurajeze, să oferim o haină, o pâine.   Cred că acestei țăr...

  În zilele astea mai înnorate mai mulți am amânat alarma ceasului să mai dormim puțin.   Cred că sunt unii care fac asta zilnic. M-am gândit că până să apară telefoanele erau ceasurile vechi la care nu puteai da " amânare ". Doar Mr. Bean mai reușea să amâne alarma.   Ce vreau să spun mai exact este că am ajuns un glob de "amânangii".   Amânăm alarma, amânăm lucrurile care trebuie făcute, amânăm vizitele importante și până la urmă amânăm întoarcerea noastră la Dumnezeu.   Cum spunea și faraon în timpul celor zece urgii: "mâine".   Credem că mai este vreme de stat prin lumea asta deșartă desfătându-ne cu plăcerile ei de-o clipă. Credem că Dumnezeu mai îngăduie mult lumea asta care seamănă foarte mult cu Sodoma.   Este vremea să credem în Dumnezeu!   Cândva prorocul Ilie a întrebat poporul Israel: "până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Iar poporul nu i-a răspuns nimic."   A fost o indiferență cu gând să mai amâne întoarce...

  Dacă ne uităm mai cu băgare de seamă la alegerile și deciziile pe care le iau oamenii, vom observa că au o motivație în spate... Lumea sau Dumnezeu!   Ne îmbrăcăm să placă mai mult oamenilor chiar dacă nu ne caracterizează. Mergem cu anturajul unde nu trebuie chiar dacă nu ne împlinește.   Prin astfel de lucruri și prin multe altele, tind să cred că dorim mai mult aplauzele lumii, a oamenilor, decât aplauzele mâinilor găurite de cuie la Golgota. Care au fost mâinile lui Dumnezeu întinse și străpunse pentru noi.   Sunt destui care nu se întorc la Dumnezeu din pricina fricii de oameni, de ce vor zice prietenii, chiar dacă se simt morți din punct de vedere spiritual.   De ce este atâta indiferență și răutate în societate? Din cauza căutării noastre să plăcem mai mult oamenilor decât lui Dumnezeu.   De multe ori iubim slava oamenilor, mai mult decât slava lui Dumnezeu.   Sufletele multor oameni tânjesc să se întoarcă la Dumnezeu și să își găsească...

  Pentru a vă pătrunde și mai adânc la inimă puteți da click pe video și veți citi articolul într-un mediu ambiental.      Am auzit astăzi pe cineva spunând despre altcineva că e un om bun, nu e rău la suflet chiar dacă îți mai spune o vorbă trântită din pod.   Am auzit de multe ori expresia asta.   Sincer să fiu, și eu am zis-o despre mulți.   Dar până azi nu mi-a trecut prin minte ideea că nu ajută pe nimeni și la nimic să țin iubirea, bunătatea în mine. De parcă ar crește făcând așa.   Cine dintre noi și-ar lua un câine care să îi păzească bine curtea chiar dacă știe că e tare rău câinele, dar ține răutatea în el? Nimeni.   Iubirea, bunătatea nu le avem în noi puse de Dumnezeu ca să le colecționăm, ci trebuie să le dăruim și noi mai departe.   Iubirea nu are scop de mostră, ci de ștafetă.   Ce s-ar întâmpla dacă nici Dumnezeu nu și-ar arăta dragostea și nu și-ar reînnoi bunătatea față de noi zilnic?   "Bunăt...