Reflexie asupra iubirii

  Pentru a vă pătrunde și mai adânc la inimă puteți da click pe video și veți citi articolul într-un mediu ambiental.

  

  Am auzit astăzi pe cineva spunând despre altcineva că e un om bun, nu e rău la suflet chiar dacă îți mai spune o vorbă trântită din pod.
  Am auzit de multe ori expresia asta.
  Sincer să fiu, și eu am zis-o despre mulți.
  Dar până azi nu mi-a trecut prin minte ideea că nu ajută pe nimeni și la nimic să țin iubirea, bunătatea în mine. De parcă ar crește făcând așa.
  Cine dintre noi și-ar lua un câine care să îi păzească bine curtea chiar dacă știe că e tare rău câinele, dar ține răutatea în el? Nimeni.
  Iubirea, bunătatea nu le avem în noi puse de Dumnezeu ca să le colecționăm, ci trebuie să le dăruim și noi mai departe.
  Iubirea nu are scop de mostră, ci de ștafetă.
  Ce s-ar întâmpla dacă nici Dumnezeu nu și-ar arăta dragostea și nu și-ar reînnoi bunătatea față de noi zilnic?
  "Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață." 
    (Plângerile lui Ieremia 3:22,23.)
  Am auzit pe mulți spunând că în ciuda faptului că nu au avut ce mânca nu le-a fost așa de greu pentru că se aveau unul pe altul și se iubeau.
  Cred că în zilele de azi oamenii sunt rahitici din punct de vedere al iubirii în sensul primirii dar și al dăruirii.
  Omenirea are nevoie acută de iubire, bunătate și respect!
  Înscrie-te pe lista celor care dăruiesc și nu vei avea de pierdut!
  Good luck!