Dinu Cătălin

  1 Corinteni 13:13    "Acum rămân aceste trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA. "   Hristos era dus spre Golgota, spre locul răstignirii Sale.   Petru care a zis că până la moarte va merge după Domnul Hristos, a fugit, s-a lepădat de trei ori în câteva minute. Toma (necredinciosul) și nici ceilalți nu se găseau spre drumul răstignirii.   Lângă cruce se găseau mama Domnului Hristos, sora mamei Lui, alte câteva femei și apostolul iubirii, Ioan.   Până la capăt nu va merge trufia, mândria, puterea insuflată de Petru, necredința lui Toma, ci IUBIREA .   Ioan se găsea lângă crucea pe care Mântuitorul nostru era răstignit, nici Petru și nici ceilalți.   Când Domnul și-a dat duhul pământul s-a cutremurat, m-am gândit că Dumnezeu a vărsat o lacrimă și în momentul în care a atins pământul s-a produs cutremurul.   Tot iubirea L-a făcut pe Domnul Isus să spună: "Iartă-i Tată căci nu știu fac".   ...

  "De ce nu mai este iubire?" spun versurile unei cântări.   Pentru că în noi s-a dezvoltat un instinct, nu știu dacă e animalic, vrem să primim mult, foarte mult, și (să) oferim prea puțin sau poate chiar deloc. "Cine umblă după iubire, nu o va găsi. Cine o dă, o primește înapoi" -spunea un medic austriac în secolul IX.   Acum îmi dau seama de ce iubirea e floare rară printre oameni. De ce a ajuns ca unele pietre prețioase care nu se mai găsesc. Pentru că am pornit în căutarea ei, uitând că se află la orice pas. Chiar lângă noi.   Poți fi iubit doar dacă oferi iubire. Asta e condiția pe acest pământ.   Dar Dumnezeu ne iubește chiar dacă noi nu i-am oferit iubire!   Iubirea e ca o floare, ca să trăiască și să fie frumoasă trebuie udată și trebuie să aibă parte de lumină, la fel e și cu iubirea.   Udați pe oameni cu iubire în lumina lui Hristos.   Ca să ai parte de iubire, mai întâi trebuie să faci cuiva parte de ea.   Nu mai obosiți alergân...

  V-ați gândit vreodată care este scopul păsărilor ce zboară în văzduhul cerului? Cu toții am văzut păsări care de care mai frumoase zburând pe deasupra capului nostru, prin fața mașinii noastre, prin curțile și grădinile noastre, le-am admirat și ne-am bucurat de prezența lor. Pe lângă celelalte scopuri pe care le au păsările care câteodată trilul lor este cântecul ce ne bucură inima, au și un scop spiritual. De multe ori am stat și am urmărit păsările cum zboară, cum călătoresc dintr-o parte în alta, cum planează purtate de vânt (oricât ar fi de puternic), am fost și sunt invidios pe ele. Mai sus ziceam despre un scop spiritual pe care îl au păsările și acela este că ne aduc aminte de ziua în care Dumnezeu va suna din trâmbița Lui și la strigarea Sa vom primi trupuri de slavă și Îl vom urma spre Casa cerească...  zburând . Putem să pierdem zborurile astea pământești care ne duc de ici colo, dar îmi doresc să nu pierdem zborul ceresc . Spre țara Împărătească. ...