Dinu Cătălin

  Se spune că nu demult un om cu o icoană făcătoare de minuni a plecat prin sat să o vândă, și a găsit un sătean interesat, dar omul i-a replicat vânzătorului că el ar vrea una făcătoare de lucruri normale.   Cum așa? Nu am mai auzit pe nimeni să dorească o asemenea icoană? Toți vor minuni!   Da, eu o astfel de icoană vreau, pentru că mulți au uitat să dea bună ziua, să ureze de bine, să fie respectuoși, să te ajute la necaz în loc să se bucure și celelalte lucuri normale, a replicat săteanul interesat.   Vânzătorul a plecat pus pe gânduri mai departe.   Trăim cu toții în această lume doritoare de minuni, când am uitat să fim normali.   Am uitat, sau mai bine zis ne-am dezvățat de a face lucruri normale. Și asta din lipsa de practică.  Am uitat să fim un sprijin pentru celălalt, nu o piedică; să fim un ajutor, nu un obstacol.   Zilele astea îmi spunea fratele meu despre cineva cu vreo 10-15 ani mai mic decât noi că prezintă semne mari de nepolite...

  E frig în oameni. Tare frig.   Mă mir cum de mai rezistă.   Peste tot bate vântul rece al indiferenței. Și bate aprig. Din ce în ce mai tare.   Mai peste tot în lume au început să aibă loc tornade ale urii și ale mâniei care pătrund chiar și în buncărelele sufletului.   Cum zicea în unul din articolele sale fratele Nicu Geantă, scot sunet de cutie goală. ( nicolaegeanta.blogspot.com )   Fiecare din noi purtăm un cuțit în spate înfipt poate chiar de cel cu care ne-am împărțit pâinea.   Nu cumva am înfipt și noi la cineva? 🤔   De ce unii sunt așa de singuri? Și pentru că în inimile lor este Siberie, așa cum scria în una din scrierile sale Emil Cioran.   Doar urșii polari pot trăi în ei.   Cu greu îți găsești azi un PRIETEN. Parcă toți au fugit departe. Pe Marte, vorba lui Smiley.   Ce i-a făcut așa de reci pe oameni?   Poate lăcomia, dorința de a fi cineva, de a nu fi "chiar ultima treaptă".   Poate invidia, mândria...

  Se spune că există o  vale cu flori foarte parfumate. Locul este căutat de mulţi turiști cu toate că nu poate fi privit decât de la distanţă.   Din loc în loc, împrejurul văii, sunt așezate panouri care avertizează turiștii să nu se apropie prea mult și nici să nu se oprească să admire florile, pentru că parfumul lor fiind atât de puternic, provoacă o stare puternică de somn.   Dacă un turist coboară în vale, este biruit de somn și poate să doarmă atât de mult, încât să  moară prin deshidratare.   Atâtea lucruri li se par oamenilor bune, plăcute, satisfăcătoare precum dezmățul, drogurile (deși unii cu disperare vor să le lase), alcoolul, fumatul, curvia, minciuna, și multe  altele, cu toate că cei din jur îi avertizează de efectul lor nociv, atât pentru viața lor cât și a celorlalți, chiar și pe plan social și financiar.   Parcă Dumnezeu prin îngăduirea acestui virus a mai oprit omenirea din mersul ei grăbit, chiar alergarea galopantă în...

  Cum ieri a fost 1 aprilie, așa renumita zi a păcălelilor, a minciunii și, fiindcă nu am avut timpul necesar să scriu ceva în legătură cu această zi, "sărbătoare a păcălelilor", scriu azi.   În România, Ziua păcălelilor a apărut în secolul al XIX-lea, însă în multe alte țări din Europa a apărut încă din secolul al XVI-lea.   Unii istorici spun că această zi îşi are originea în Evul Mediu, când Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean prieten cu bine cunoscutul Antonie cel Mare, obişnuia să-l păcălească pe acesta.   Și multe alte astfel de povestiri.   Lăsând la o parte toate aceste tradiții, de ziua păcălelilor vreau să vă spun un adevăr mare și acesta este că Adevărul S-a coborât la noi prin persoana Domnului Hristos.   Într-o împrejurare relatată în Biblie 》ucenicii care erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”《.   Adevărul dăinuie din veșnicie. Pentru că Domnul Isus, care este Dumn...