Icoana făcătoare de lucruri normale
Se spune că nu demult un om cu o icoană făcătoare de minuni a plecat prin sat să o vândă, și a găsit un sătean interesat, dar omul i-a replicat vânzătorului că el ar vrea una făcătoare de lucruri normale.
Cum așa? Nu am mai auzit pe nimeni să dorească o asemenea icoană? Toți vor minuni!
Da, eu o astfel de icoană vreau, pentru că mulți au uitat să dea bună ziua, să ureze de bine, să fie respectuoși, să te ajute la necaz în loc să se bucure și celelalte lucuri normale, a replicat săteanul interesat.
Vânzătorul a plecat pus pe gânduri mai departe.
Trăim cu toții în această lume doritoare de minuni, când am uitat să fim normali.
Am uitat, sau mai bine zis ne-am dezvățat de a face lucruri normale. Și asta din lipsa de practică.
Am uitat să fim un sprijin pentru celălalt, nu o piedică; să fim un ajutor, nu un obstacol.
Zilele astea îmi spunea fratele meu despre cineva cu vreo 10-15 ani mai mic decât noi că prezintă semne mari de nepolitețe.
Pe noi ne cunoșteau oamenii și ne apreciau pentru că eram cei mai respectuoși de pe stradă. Pe când generația după noi a ajuns la obrăznicie, la nerespect, la droguri, la robie de tehnologie care influențează foarte mult la rău pe cei mici și nu doar pe ei.
Cu ceva ani în urmă am fost în universitatea din Ploiești (UPG) cu alți prieteni și am stat de vorbă cu studenții de acolo întrebându-i cum văd ei lumea și ce își doresc de la ea și am rămas surprins să aud că sunt dornici după bunătate, după pace între oameni, dornici ca oamenii să îți zâmbească când te privesc în loc să se încrunte.
Cea mai mare minune ar fi ca lumea să devină normală.
Tu îți dorești la fel?
Dacă DA, nu uita... SCHIMBAREA ÎN BINE ÎNCEPE CU TINE!
Cum așa? Nu am mai auzit pe nimeni să dorească o asemenea icoană? Toți vor minuni!
Da, eu o astfel de icoană vreau, pentru că mulți au uitat să dea bună ziua, să ureze de bine, să fie respectuoși, să te ajute la necaz în loc să se bucure și celelalte lucuri normale, a replicat săteanul interesat.
Vânzătorul a plecat pus pe gânduri mai departe.
Trăim cu toții în această lume doritoare de minuni, când am uitat să fim normali.
Am uitat, sau mai bine zis ne-am dezvățat de a face lucruri normale. Și asta din lipsa de practică.
Am uitat să fim un sprijin pentru celălalt, nu o piedică; să fim un ajutor, nu un obstacol.
Zilele astea îmi spunea fratele meu despre cineva cu vreo 10-15 ani mai mic decât noi că prezintă semne mari de nepolitețe.
Pe noi ne cunoșteau oamenii și ne apreciau pentru că eram cei mai respectuoși de pe stradă. Pe când generația după noi a ajuns la obrăznicie, la nerespect, la droguri, la robie de tehnologie care influențează foarte mult la rău pe cei mici și nu doar pe ei.
Cu ceva ani în urmă am fost în universitatea din Ploiești (UPG) cu alți prieteni și am stat de vorbă cu studenții de acolo întrebându-i cum văd ei lumea și ce își doresc de la ea și am rămas surprins să aud că sunt dornici după bunătate, după pace între oameni, dornici ca oamenii să îți zâmbească când te privesc în loc să se încrunte.
Cea mai mare minune ar fi ca lumea să devină normală.
Tu îți dorești la fel?
Dacă DA, nu uita... SCHIMBAREA ÎN BINE ÎNCEPE CU TINE!
Bravoooo Dinousheeee!
RăspundețiȘtergere