Omidă sau fluture
,poate nu chiar asta. Dar cu siguranță că nimeni nu s-ar gândi să pună mâna pe ea. Mai degrabă îi provoacă greață, poate că o și strivește neștiind ce este și nici ce va fi.
Dar această omidă în momentul în care devine acest fluture
mai toți o observă, și exprimă un zâmbet, o bucurie, aproape că se gândesc să prindă fluturele.
M-am gândit că de prea multe ori în viață oamenii sunt omidă și de prea puține ori fluture.
În loc să aducem zâmbet, bucurie, ajutor, sprijin celor din jur, le dăruim cu zâmbetul pe buze dispreț, aroganță, indiferență, priviri care nu taie trupul dar străpung inima.
Îmi doresc să se umple lumea de fluturi.
Și așa vor dispărea multe fețe crispate și răutăcioase.
Unul din motivele tristeții noastre, a oamenilor, este că suntem prea des mâncați de omizi și prea rar înconjurați de fluturi.
Ne naștem cu instinctul omizii, cu caracteristicile ei (la figurat mă refer), dar putem deveni fluturi doar în momentul în care Dumnezeu ne transformă inima.
Te întreb. Tu ce ești? Omidă sau fluture?
Dacă încă ești omidă, nu ai vrea să te transforme Dumnezeu în fluture?
Unul din motivele tristeții noastre, a oamenilor, este că suntem prea des mâncați de omizi și prea rar înconjurați de fluturi.
Ne naștem cu instinctul omizii, cu caracteristicile ei (la figurat mă refer), dar putem deveni fluturi doar în momentul în care Dumnezeu ne transformă inima.
Te întreb. Tu ce ești? Omidă sau fluture?
Dacă încă ești omidă, nu ai vrea să te transforme Dumnezeu în fluture?
Dar dacă ești fluture, nu uita să te porți la fel cu toți. Și cu cei ce merită și cu cei ce nu prea merită.
Pentru că și pe noi ne iubește și ne iartă Dumnezeu cu toate că nu merităm.
Bravo Dinoushe!
RăspundețiȘtergere