Creștinul ca sarea în bucate

   Matei 5:13  Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare.

  Când citești această afirmație a Domnului Iisus, că noi avem valoare de sare în această lume, în societatea în care trăim ni se pare că valorăm puțin, pentru că 1kg de sare costă puțin peste 1 leu.
  Dar pentru cei care nu știu, pe acea vreme un soldat roman era plătit și în sare, pentru că se găsea foarte greu.
  Până să se inventeze frigiderul cel mai bun mod dea păstra era sarea.
  Nu contează dacă costă 1 leu sau 100 un pachet de sare, de multe ori nici bolnavii nu mănâncă fără sare (cu toate că nu au voie).
  Un praf de sare dă gust la toată mâncarea.
  Înțelegeți acum de ce Domnul a făcut această comparație?

  Pentru că nu contează cum ne privesc oamenii fiindcă suntem creștini, pocăiți, "sectanți" și încuiați cum spun unii, ci contează dacă în urma noastră lăsăm un gust bun, plăcut. O mireasmă de iertare.
  Când dizolvi sarea cu mai multă apă își pierde din gust, din calități, din valoare.
  Cu cât un credincios se amestecă în lucrurile lumești, cu atât își pierde din integritatea spirituală și morală.
  Prietenia cu lumea(adică cu faptele ei) este vrăjmașie cu Dumnezeu, spune apostolul Iacov, pentru că lui Dumnezeu îi displace un om cu două fețe și nici vorbă de a fi prieten cu el, darămite să fie copilul Său.
  Să fim sinceri, mai dăm noi gust, se schimbă lucrurile în urma noastră (cu timpul, nu la clipeala ochiului)?
  Creștini, pocăiți, păstrați integritatea, moralitatea și pe Dumnezeu acolo unde sunteți, și mai ales, mai ales începând din casele voastre.
  Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!