Fericirea celor eliberați de păcate

 Psalmul 32:1

  Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!

  Ce bine e după o zi însorită în care ai fost nevoit să suporți zăduful zilei și ajungi acasă, îți faci un duș, iar apoi îți iei un tricou mai răcoros. Aaa, ce bine este. Nu? Știi despre ce vorbesc.
  Știi, la fel e și cu păcatele noastre ascunse, nemărturisite nici lui Dumnezeu și nici oamenilor, apasă greu, foarte greu cu timpul asupra noastră. Devine ca un sac de nisip umed.
  De aceea cei care se proștern înaintea lui Dumnezeu și își mărturisesc păcatele și Îl acceptă în viața lor, au o fericire în inimă și pe chip.
  Multe persoane mi-au spus că după ce m-am pocăit m-am luminat la față.
  Cred și eu, o dată ce nu mai port vina păcatelor mele, nu mai am de ce să fiu "negru de supărare", cum zicem noi românii.

  Fericirea noastră atârnă de Dumnezeu. El ne poate ridica povara păcatelor noastre. El ne face liberi. El ne face fericiți?

Vrei și tu?