Pleacă sfinții dintre noi...

     Psalmul 12:1

     "Se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor!"

  În săptămâna ce a trecut doi îngeri au zburat din lumea asta în cer... pentru a continua să slăvească pe Dumnezeu față în față.
  Știu, acolo le stă cel mai bine... dar o bucată de pământ a rămas goală.  Locurile lor în lume, în societate, în biserică acum sunt și vor fi goale... dar se merită!
  Pe 22 a zburat sora Mia Roman, iar de ziua mea, pe 27 a zburat și fratele Stelică Vizireanu.
  Sora Mia a fost în biserica din Cluj, unde am venit după ce eu și soția ne-am căsătorit.
  De la sora Mia căruia i-am donat împreună cu alții sânge, pentru că avea nevoie de o transfuzie, am învățat răbdarea și statornicia în credință chiar și în cuptor, în încercare, în boală grea, în cancer.
Iar de la fratele Stelică care a fost în biserica din Câmpina, Prahova, mi-a fost un exemplu de dragoste întâi pentru Dumnezeu și apoi revărsată peste oameni, am învățat că toții oamenii pot fi iubiți și acceptați.
  Dânsul mi-a fost în primii mei ani de pocăință un om care m-a luat pe lângă dumnealui și mă învăța pe Dumnezeu să îl iubesc și să îl slujesc chiar dacă ai crize de respirație și nu mai poți respira aerul ce te înconjoară, de parcă nu ar mai fi de ajuns.
  A fost un fel de apostolul  Pavel pentru mine, iar eu pentru el, un Timotei.
Totdeauna mă învăța și mă încuraja să fiu tare în luptele tinereții, credincios și, să îl iubesc cu toată inima mea pe Dumnezeu. Dar să îl iubesc!
Mie și soției ne pare rău sora Mia și frate Stelică, că nu am reușit să ne mai vedem încă o dată pe pământul celor vii, dar nădăjduim că ne vom vedea pe tărâmul Celui veșnic viu.
  Ați plecat oameni sfinți, dar în urma voastră ați lăsat mireasma lui Dumnezeu, lui Hristos și mă simt dator să vă duc steagul mai departe.
  Ne vom vedea în curând...